Foietaj cu gem de vișine

Gemul se pune între două fâșii suprapuse, așa că iese pe oriunde marginile nu sunt lipite sau umplutura stă prea aproape de margine. Lasă o bordură mică fără gem și presează bine cele două straturi de-a lungul îmbinării înainte de modelare. Și un gem mai consistent, nu unul curgător, stă mult mai cuminte la cuptor.

Da, orice gem de fructe consistent merge la fel de bine aici - de caise, de prune sau de zmeură, toate se lasă întinse între straturi exact ca varianta cu cireșe. Evită dulcețurile subțiri, siropoase, și fructele proaspete, fiindcă lichidul în plus se scurge și înmoaie foietajul pe dedesubt. Dacă gemul tău e mai lejer, amestecă-l până devine omogen și pune puțin mai puțin.

Poți tăia, suprapune și modela fâșiile din timp și le ții la rece pe tava cu hârtie de copt, cu inelul de aluat pus. Unge-le cu gălbenuș abia înainte de copt, ca să nu se usuce sau să nu intre în aluat. Zahărul pudră se pune întotdeauna după coacere, când foietajul s-a răcit puțin, altfel pur și simplu se topește.

Ține-le la temperatura camerei, într-o cutie acoperită lejer, nu într-una ermetică, fiindcă aburul prins înmoaie foietajul. Sunt la cel mai bun nivel în ziua în care le coci, cât timp straturile sunt încă crocante. Ca să le împrospătezi, încălzește-le scurt la cuptor și presară zahăr pudră proaspăt înainte de servire.

Cea mai mare e să lucrezi cu un foietaj care s-a încălzit și s-a înmuiat - nu își mai ține forma de val și straturile cresc neuniform. A doua e să lași gălbenușul să se scurgă pe tavă, fiindcă lipește foietajul de hârtie și blochează creșterea marginilor. În fine, dacă deschizi cuptorul devreme sau le scoți înainte să fie bine aurii, straturile dinăuntru rămân crude.